12.06.2008

why smile?

I received this comment on facebook:
‘You are aware, that you can do that only for a limited period of time...sooner or later you will get fed up with all the unsubstantiated smiling, and when that time comes and you have nothing to fall back on, nothing you built over time well...you'll simply be miserable!’

This was a post regarding my description:
I am the girl who smiles even though her heart is broken and the one who can always brighten up your day even if she couldn't brighten her own.

My answer was:
I have been smiling for more than 3 years now and I certainly do not fell miserable. It's not a false smile cause it comes from inside. That is because I consider that life is not all about money and everyday problems. We need to value what we have, we need to dream, we need to achieve our goals, and we need to be happy that we know people that care about us. I've experienced broken dreams, people being mean to me and I've been disappointed by friends I care/cared about. I am still smiling because life and time won't stop to help me recover or just because I'm sad. So I have to choose between being miserable and feeling pity for myself and trying to get over and smile again. I consider that at the end of your life you should be able to say that you did your best to live it, not that you were brought down by all the problems. I will continue to smile, but not unsubstantiated.
As I said before, I have reasons to smile for: I enjoy my senses (although for normal people seems something right to have - I can see, I can hear, I can walk and so on), I have a family that loves me, I have friends that care for me, I can enjoy university life. Why to be sad? Why not smile? Why? Do you think it is better to be sad or just ok? I don't sustain that I’m smiling all the time, because I have my moments of sadness and concerns, but I also have friends that help me get over. That is why most of the time I am the girl who smiles... Maybe I haven’t had too many problems in my life... But 4 now I have enough reasons to keep smiling so I won’t be miserable. As for the ‘you have nothing to fall back on, nothing you built over time well’ I do have something: I have my friends that know me as I am and will always be there for me. If you approach it in pessimistic way (which is not my point of view at all), if all my friends let me down, I still have my family. If my family won’t be there for me, I still have my mind, my skills and my way of being to start it over or to recover. SO is this enough 4 you to change your mind? :)
So will you smile more now?

love vs money

Some may say that life is about love and some may say it’s about money. There are two different and opposite conceptions that may rule one’s life. They can’t be understood by a simple definition, because there are many other ideas that each and every person attributes to them.
Those who think of life as being about love are dreamers searching for a proof that the intangible and the hopes they have can become reality. Some may find and believe that love really exists and some may not. Therefore they start to believe in the power of the money.
Those who think of life as being about money are scared inside. They try to lie themselves that there can be only reality and things that can be bought. Those fragile souls feed their hopes with tangible ‘products’ and ignore the power of feelings. Some of them may never realise that the soul has as a purpose feeling something more powerful that anything that exists. Some of them may realise and believe more in the power of the love.
In the end, is just a matter of choice: you can see the world as you like, when you like, how you like or you can just see it as it is. Both, love and money, can make you suffer a lot (in different ways), but what counts is your choice of being or not peaceful, powerful, beautiful, fulfilled inside. This is also the battle between dreamers and realists because love is intangible, while money is tangible. It’s all up to you.

11.23.2008

Nu despre asta este blogul meu

Scopul acestui blog nu este de a face reclama sau de a posta raspunsuri la alte bloguri. Cel putin in momentul de fata nu vreau ca blogul meu sa aibe acest scop. Ceea ce postez mai jos este pentru simplul fapt ca nu ma pot abtine sa raspund unei acuzatii nefondate si public replica pe blogul meu, pentru ca pe blogul http://colegiul-cosbuc-abuzuri-buciu-ilinca.blogspot.com/ nu am putut raspunde inca, dar mai incerc. Acest post ar fi trebuit sa fie un raspuns la articolul '' Directoarea liceului George Cosbuc 'in concediu medical' (campanie electorala pentru clientela politica)''.
BLOGUL MEU are ca scop in momentul de fata postare unuor ganduri, trairi exprimate in scris sau a unor citate care imi plac.

REPLICA MEA LA UNUL DINTRE ARTICOLELE DE PE BLOGUL http://colegiul-cosbuc-abuzuri-buciu-ilinca.blogspot.com/:

Buna!
Observ ca ai sters anumite comentarii trimise ca raspuns la acest articol deorece nu sustineau punctul tau de vedere si poate te deranjau.Intr-adevar acele raspunsuri la care ma refer erau trimise de la 'anonimi'. Unul dintre ele, era trimis de mine.Daca doresti sa stii cine a postat, ok nu am nici o problema cu asta. Numele meu este Catalina, sunt fosta eleva a colegiului Cosbucul, generatia 2008. Daca ai nevoie de mai multe informatii ma poti contacta oricand pe noul meu blog si iti voi raspunde atata timp cat cererile tale legate de personalitatea mea au relevanta. Dar mi se pare...nepoliticos poate, ca vrei sa stii cine iti comenteaza parerile, din moment ce tu nu iti dezvalui decat numele care poate fi unul pus la intamplare. Cu aceasta ocazie, tin sa mentionez ca numele pe care l-am folosit pentru blogul meu este un 'pseudonim' care imi place, dar cum am mai spus nu am nimic de ascus legat de cine sunt. Desii se pare ca tu ai, deorece facand anumite acuzatii nefondate cred si eu ca ai de ce.

REVENIND LA ARTICOLUL POSTAT...Ca fosta eleva si ca persoana care a cunoscut-o pe doamna directoare Ilinca Buciu, nu cred ca dansa s-a implicat vre-o data intr-o campanie politica, si cu atat mai mult a incercat sa influenteze parerea cuiva sau sa atraga beneficii personale. Si asa cum AR TREBUI SA FACI SI TU!!! o sa imi sustin punctul de vedere.

In primul rand, pe perioada a patru ani petrecuti in colegiul Cosbuc, au avut loc alegerile pentru primaria capitalei si ceea de sector. Acest lucru s-a intamplat chiar la inceputul verii acestui an (2008). Ca eleva si persona cu drept de vot pot sustine ca nu am vazut IN INCINTA LICEULUI nici un afis electoral. In curtea liceului sau pe peretii cladirilor acestuia nu am vazut nici un afis electoral. Exista posibilitatea ca la intrarea in curtea liceului (unde oricine din afara putea avea acces) sa fi fost lipite afise electorale. Dar, prin absurd, daca ar fi fost lipite afise oriunde in scoala, ce relavanta ar fi avut? Pentru ca in liceu se afla doar un numar mic (in comparatie cu cel al tuturor persoanelor care pot vota) de elevi majori si profesori.

In al doilea rand, ''panourile de un sfert de miliard de lei pentru lipirea anunturilor din scoala'' nu sunt amplasate cu acest scop, ci cu scopul de a comunica cu elevi. Din cate pot spune eu, in scoala existau anul trecut 2 panouri pe care erau postate anunturi legate de discutiile/deciziile luate in consiliul elevilor si de concursuri,olimpiade la care elevii puteau participa. Niciodata in decursul celor patru ani de liceu nu am vazut in incinta unitatii de invatamant afise electorale.

In al treilea rand, asa zisele panouri, care costa 25.000.000 (ron) sau 2.500 (rol) SAU un sfert de miliard de lei, nu cred ar putea exista la vre-unul dintre preturile mentionate. Autoarea se contrazice in 2 dintre posturile sale privind suma cheltuita pentru achizitionarea panourilor: ''Buciu Ilinca, a deturnat 100.000.000 lei din aceste fonduri si a cumparat ... 4 panouri de rumegus, ce-i drept vopsite cu alb si cu 4 rotite''- post-ul ‚‚Abuzurile directoarei Buciu Ilinca in Colegiul National Bilingv George Cosbuc’’ si in post-ul la care raspund sustine ''panourile de un sfert de miliard de lei pentru lipirea anunturilor din scoala''. Daca totusi ar exista panouri care sa poata fi cumparate la unul dintre cele 2 preturi, nu ced ca actuala doamna directoare le-ar cumpara; cred ca ar fi fost posibila o ancheta in aceasta privinta si pana acum s-ar fi luat masuri; daca ai facut publica aceasta stire si asa cum tu ai aflat din surse sigure (din moment ce sustii sus si tare aceasta idee), nu ai fi fost singura care s-ar fi scandalizat probabil; de gestiunea banilor scolii nu se ocupa numai doamna Ilinca Buciu, ci si doamna directoare adjuncta Amalia Rosca si doamna administrator si alte persoane; daca tot ai aflat din asa surse sigure pretul panourilor de ce nu mentionez si sursele si de ce nu te decizi asupra pretului? pentru ca intre cele doua preturi mentionate este o diferenta de un zero, care inseamna destul de mult.

In al patrulea rand, daca in scoala s-au postat afise electorale unde sunt POZELE care sa sustina afirmatia facuta... traim in era in care informatia circula repede... Ai putu filma liceul si curtea scolii si nu ai putut face poze cu afisele? Cat despre 'Dupa ce a oferit contracte generoase de sute de milioane firmelor din clientela politica' aceleasi intrebari, sau mai bine zis, poti dovedi?

In al cincilea rand, deoarece o cunosc pe doamna directoare pot afirma ca nu si-a exprimat preferintele politice fata de elevii sau nu i-a indemnat pe acestia sa sustina un anumit partid/persoana politica. Cat despre gripa declarata 'pentru a putea servi clientela politica in aceste clipe grele pentru tara' pot sustine (si nu cred ca sunt singura) ca Ilinca Buciu era prezenta la scoala si bolnava uneori, doar pentru a-si face nesfarsita datorie de director.

In incheiere,imi exprim parerea de rau daca te-am plictisit prea tare draga Elena, dar asta e modul meu de a-ti demonstra cum se sustine o afirmatie pe care o faci publica. Asa cum mai spune si altcineva mai sus, nu in 5 randuri se face o acuzatie. Si poate o si susti data viitoare. Nu am timpul si rabdarea necesara sa raspund la absolut toate posturile tale, dar dintre cele afisate pana acum acesta mi s-a parut cel mai nefondat dintre toate. Defapt, nici nu stiu de unde si pana unde campanie electorala in Cosbuc, cand nu cred ca a existat vreodata asa ceva.

Si ca sa nu uit.... poti sa stergi acest comentariu de cate ori vrei, pentru ca este salvat in calculatorul meu, si o sa am grija sa ii dau 'copy', 'paste', 'postati un comentariu' de cate ori observ ca l-ai sters. Iar ca sa nu iti simti molestata liberatea prea tare,o sa pun acest comentariu si pe blogul meu si o sa fac trimitere la link-ul acesta. Iar, ca sa nu iti faci prea multe probleme, da, mi-a placut viata de liceu din Cosbuc si personalitatea Ilincai Buciu, DAR consider ca nu exista perfectiune si sunt constienta ca exista si mici probleme in Cosbuc, dar nu ceea ce sustii tu aici nefondat.

Ps: imi cer scuze daca exista gresili de scriere in acest comentariu scris la o ora tarzie si in care am avut prea multe de spus.

Ganduri...

Intr-o eternitate, viata noastra este o stea dintr-un univers. Se aprinde din iubire,pentru ea traieste si se stinge brusc. In urma ei raman doar praf si amintiri.

Some say that when it rains, the sky is crying. But, what if, each drop of water is actually a story that just crashes back to where it started. Maybe the sky is acctually sendig back the sad stories, so that the sun can smile again for those who suffered. Or maybe the little drops are just broken dreams and wishes. Watching the rain falling and hearing the sound of it when it touches the ground makes me wonder how many stories/wishes/dreams are falling apart each day and no one pays attention to them. Each rain drop, eventhough it may have it's own story, is the same in our eyes when it comes down to earth. It's up to individuals how they let go their hopes.

SAU

Some say that when it rains, the sky is crying. But, what if, each drop of water is actually a story that just comes back to where it started. Maybe, the sky is actually sending back the sad stories, so that the sun can smile again for those who suffered. Or maybe the little drops are just dreams and wishes that are going to come true or be broken by the cruel reality. Watching the rain falling and hearing the sound of it when it touches the ground, makes me wonder how many stories/wishes/dreams are going to become reality and how many are going to be broken? I know for shore that ours is going to be reality one day, because last night the sky was crying for me and you. I know that because I could see your face in every rain drop and I felt like all those drops were your wishes to be near me. I couldn't miss you more.

Lost somewhere inside between dreams and reality, wishing you were here near me. Waiting to feel your kiss, your touch, your breath, waiting to hear your voice, to see you. In a few words 'just missing you'.

If you want something badly, let it go. If it comes back to you, it’s yours to keep. If not, it means it never was yours since the beginning. (acesta nu este un gand de-al meu este un citat pe care nu mai tin minte unde l-am citit)

Suflete

Avem un suflet care poate fi complet doar atunci cand este iubit de un altul care ii accepta imperfectiunile si il completeaza. Atunci cand ni se intampla acest lucru simtim ca totul in jurul nostru este vesel, plin de viata si credem ca ne-am gasit un scop adevarat pentru care trebuie sa depasim toate greutatile vietii. Iar cand cel de langa tine iti daruieste tot ce are mai bun si tu incerci sa faci acelasi lucru.

Noi...

Ne ascundem in spatele unei masti. Ne este frica sa ne aratam adevarata fata, sa ne expunem slabiciunile sau partea sensibila. Nu vrem sa decadem in ochii celorlati si atunci incercam sa parem tari, chiar daca in interior doare. Ne este mai usor sa ne prefacem. Ascunzandu-ne zilnic sub aceiasi masca (poate perfecta pentru noi), ajungem sa credem ca masca este defapt EU. Dar in esenta noi ramanem tot sensibili, tot dornici de afectiune si iubire. Reprimarea acestor sentimente ii face pe cei din jur sa nu le mai dea atentie si sa creada ca nu suntem asa fragili sentimental sau ca exista alte lucruri mult mai importante pentru noi decat iubirea si atentia. Ascunzandu-ne sub aceasta masca suntem mult mai usor raniti de cei din jurul nostru si ne este foarte greu sa aratam ca defapt acolo, undeva, ceva ne doare.

A percepe lumea

O lacrima poate fi un nou inceput, un zambet poate aprinde o stea, un vis se poate implini. Totul depinde de cum percepem lucrurile si de puterea noastra de a spera. Nu uita ca te bucuri de lucruri la care altii nici nu viseaza si tot ce tu ai, poate altii nu au avut ocazia nici sa atinga: poati auzi muzica, marea; poti distinge noaptea de zi. Apreciaza tot ce ai si chiar daca totul e contra ta, mergi mai departe. Exista fericire si pentru tine. Zambeste! Considera ca nemultumirile si deceptiile sunt primul pas in progresul unui om!